The Protector

On 26 March 2014, in Gânduri, by Huskey
Protector

Protector

It’s late night and I cannot sleep. I am scared, but not because of the darkness of the full moon that bathes the atmosphere in a mysterious aura of black light. I am afraid I can not scream at the moon like a mad werewolf that scares even the most feared vampire, I have a fear that the savage in me might flare up just when the damage would be the highest. I want to break free!

And yet here I am trapped in chains and held still by the shackles of my feelings. She managed to tame the beast, to cuddle him up at her warm chest, and to give the beast what he wanted for such a long time but didn’t know how to ask. The werewolf is dead. What’s left of him is only that wild lone wolf, perhaps the best canine out there, but nevertheless betrayed by his own fate. He is… what he is, by definition: a scary werewolf looking Pandora’s box, yet full of emotions. She tamed him. Beauty and the Beast. She got the best out of him, the warmest, the brightest, and he tries to give her the shoulder to shed a tear on, the arms to keep her warm, the chest to keep her safe. The Protector. That’s how it should have been. That’s how it was nice to be.

But life often has its share of surprises. Sometimes pleasant, sometimes unpleasant. And yet someone up there knows how to arrange it all and, with a little faith, you can even get over the most difficult obstacle in life. Someone protects you. You must only have a little faith in him and he will give you everything you need to feel safe, to not be alone, to have support when it’ll be harder for you, to catch you in his arms when you’ll fall and get you up there where you belong. Is there anything more enjoyable than to sleep at night in the protective arms of your loved one? To wake up in the morning and see his gentle and warm eyes watching over you? A sweet kiss on the forehead like a touch of rose petals is a feeling that makes even the most realistic man to dream of something wonderful. To dream of Love.

I saw you then for the second time and your cheeks were hot. Could it have been the weather or the emotions? I’m not sure, but I do know that it was a good feeling to touch you, to sense the warmth of your heart in your eyes, to see the perfection in you. Yes! I’m not exaggerating, love can do wonders, it can push you to do the craziest things, it can bring you to distant horizons, it can make you feel ecstatic. Nothing can stand in your way, your heart throbbing in your chest exceeding any limit of rate, of feelings, of emotions, of the soul. I know how I feel and I am sure of it, even if at first I seemed to be a little confused. I’ve never been like this before. But now I know for sure: te iubesc, I love you, te quero, je t’aime, știu.

Not all good things come to an end, but each time it depends only on us. It’s nice to love and it is the only thing I have in mind. I love you and you’re the only one in my heart. And should you ever leave, I will stay and wait for you and I’m glad you gave me great moments in life. Even though few, yet memorable. And should you come back, I will be the happiest man on earth. I will be your dog – your best friend, I will be your tamed werewolf – The Protector.

 

Protector

On 8 August 2007, in Gânduri, by Huskey
Protector

Protector

[singlepic=9,153,400,,right]E noapte. E târziu şi nu vreau să dorm. Îmi este frică, dar nu de întuneric sau de luna plină ce scaldă atmosfera într-o aură misterioasă de lumină ce nu luminează. Îmi este frică să nu pot să urlu la lună asemeni unui vârcolac nebun ce bagă spaima până şi în cel mai de temut vampir, am o oarecare teamă ca sălbăticimea din mine să nu răbufnească atunci când pagubele ar fi maxime. I want to break free!

Şi totuşi sunt prins în lanţuri şi ţinut nemişcat de cătuşele sentimentelor. A reuşit să îmblânzească bestia, s-o cuprindă la pieptu-i cald şi să-i ofere ceea ce căuta de foarte mult timp, dar nu ştia cum să ceară. Vârcolacul a murit. A rămas doar acel lup sălbatic, singuratic, poate cel mai bun câine dintre câţi există, dar trădat totuşi de propria-i soartă. Este… ceea ce este el, prin definiţie: o cutie a Pandorei cu aspect înfricoşător de vârcolac, dar totuşi plin de emoţie. L-a îmblânzit. Frumoasa şi Bestia. A scos din el ce este mai bun, mai cald, mai luminos, iar el încearcă să-i ofere umărul pe care să işi verse o lacrimă, braţele care să-i ţină de cald, pieptul alături de care să se simtă în siguranţă. Protectorul. Aşa ar fi trebuit să fie. Aşa era frumos să fie.

Însă viaţa îţi rezervă deseori surprize. Uneori plăcute, alteori neplăcute. Şi totuşi cineva acolo sus ştie să le aranjeze pe toate şi, cu puţină credinţă, poţi trece peste chiar şi cel mai greu obstacol din viaţă. Cineva te protejează. Nu trebuie decât să ai puţină încredere în el şi îţi va oferi tot ce ai nevoie pentru a te simţi în siguranţă, pentru a nu fi singură, pentru a avea un sprijin atunci când îţi este mai greu, pentru a te prinde în braţe atunci când cazi şi a te ridica acolo sus unde îţi este locul. Oare este ceva mai plăcut decât să adormi seara în braţele protectoare ale celui drag de lângă tine? Să te trezeşti dimineaţa şi să-i vezi ochii blânzi şi calzi cum veghează asupra ta? Un sărut dulce pe frunte vine ca o mângâiere a unei petale de trandafir, o senzaţie ce-l face până şi pe cel mai realist om să viseze la ceva imaginar. Să viseze la iubire.

Te-am văzut atunci pentru a doua oară şi aveai obrajii fierbinţi. Să fi fost de la vreme sau de la emoţie? Nu ştiu, dar cert este că era un sentiment plăcut să te ating, să-ţi simt căldura sufletească prin chipul tău, să văd în ochii tăi perfecţiunea întruchipată. Da! Nu exagerez, iubirea poate face minuni, te poate îndemna la cele mai mari nebunii, te poate împinge către cele mai îndepărtate orizonturi, te poate face să te simţi în al nouălea cer. Nimic nu-ţi poate sta în cale, inima îţi pulsează în piept depăşind orice limită a ritmului, a senzaţiei, a trăirilor, a sufletului. Ştiu ce simt şi sunt sigur de asta, chiar dacă la început păream puţin nedumerit. Aşa nu a mai fost niciodată până acum, eram derutat. Acum, însă, ştiu cu siguranţă: te iubesc, I love you, te quero, je t’aime, ştiu.

Nu toate lucrurile frumoase au un sfârşit, dar de fiecare dată depinde numai de noi. Este frumos să iubeşti şi acesta este singurul lucru pe care-l am în minte. Te iubesc pe tine şi eşti singura pe care o am în inimă. Şi de-ar fi vreodată să pleci, voi rămâne să te aştept şi să mă bucur că mi-ai dat în viaţă clipe superbe. Chiar dacă puţine, dar totuşi de neuitat. Şi de-ar fi să te întorci, am să fiu cel mai fericit om de pe pământ, am să-ţi fiu câinele – cel mai bun prieten, am să-ţi fiu un tamed werewolf – Protectorul.

 

Thorns of Love

On 2 November 2006, in Gânduri, by Huskey
Thorns

Thorns

Motto:
When I saw you I fell in love, and you smiled because you knew. (William Shakespeare)
Now you’re pushing me away, and my heart is black and blue. (Huskey)

Shadows of a gloomy light
Hunt me down into the night,
Make my life so blue, so sad,
Aiming thorns at love I had
for you.

Forgive me, dear, for I have sinned
And my heart in Hell is pinned.
Illusions feed me only lies
Bringing tears and dust my eyes
by wind.

Darkness falls across the land,
Dreaming time is close at hand.
Can’t just shut my eyes, for theese
Nightmares terrorise my peace
till end.

Flooding me with cursed rivers
Down my back I feel cold shivers,
As my blood with love is poisoned
And my heart in pain is moistened,
reavered.

Tagged with:
 

Looking for something?

Use the form below to search the site:

Still not finding what you're looking for? Drop a comment on a post or contact us so we can take care of it!

Archives

All entries, chronologically...

Visit our friends!

A few highly recommended friends...